Literatura romaneasca

Mihai Eminescu
SCRISOAREA I
SCRISOAREA II
SCRISOAREA III
SCRISOAREA IV
SCRISOAREA V
SONET I
SONET II
SONET III
GLOSSA
Luceafărul
Lacul
La steaua
Ce te legeni?...
Somnoroase păsărele...
La mormântul lui Aron Pumnul
La mijloc de codru...
Revedere
O, rămâi
Mai am un singur dor
Odă (în metru antic)
Împărat și proletar
Înger și demon
George Cosbuc
Iarna pe uliță
Mama
Noi vrem pământ!
Moartea lui Fulger
George Bacovia
Plumb
Nervi de toamnă
Crize
Lacustra
Noapte de oraș
Revelion
Cuptor
Psalm
Decor
În parc
Amurg
Amurg violet
Decembre
Estetic urban
Ecou de serenadă
Tablou de iarnă
Rar
Noapte
Nevroză
Tudor Arghezi
Zdreanță
Tâlharul pedepsit
Flori de mucigai
De-abia plecaseși
Cina
Stupul lor
GLOSSA

de Mihai Eminescu

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi și nouă toate;
Ce e rău și ce e bine
Tu te-ntreabă și socoate;
Nu spera și nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.

Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ține toate minte
Și ar sta să le asculte?...
Tu așează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deșarte
Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limbă
Recea cumpăn-a gândirii
Înspre clipa ce se schimbă
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naște
Și o clipă ține poate;
Pentru cine o cunoaște
Toate-s vechi și nouă toate.

Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui:
Joace unul și pe patru,
Totuși tu ghici-vei chipu-i,
Și de plânge, de se ceartă,
Tu în colț petreci în tine
Și-nțelegi din a lor artă
Ce e rău și ce e bine.

Viitorul și trecutul
Sunt a filei două fețe,
Vede-n capăt începutul
Cine știe să le-nvețe;
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă și socoate.

Căci acelorași mijloace
Se supun câte există,
Și de mii de ani încoace
Lumea-i veselă și tristă;
Alte măști, aceeași piesă,
Alte guri, aceeași gamă,
Amăgit atât de-adese
Nu spera și nu ai teamă.

Nu spera când vezi mișeii
La izbândă făcând punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamă n-ai, căta-vor iarăși
Între dânșii să se plece,
Nu te prinde lor tovarăș:
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cântec de sirenă,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momește în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară,
Nu băga nici chiar de seamă,
Din cărarea ta afară
De te-ndeamnă, de te cheamă.

De te-ating, să feri în laturi,
De hulesc, să taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă știi a lor măsură;
Zică toți ce vor să zică,
Treacă-n lume cine-o trece;
Ca să nu-ndrăgești nimică,
Tu rămâi la toate rece.

Tu rămâi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera și nu ai teamă;
Te întreabă și socoate
Ce e rău și ce e bine;
Toate-s vechi și nouă toate:
Vreme trece, vreme vine.






© 1999 - 2024 (site) © 2008 - 2024 (pagina) Dan Mihaiu, Europa, Romania
Privacy policy   Main site