Literatura romaneasca

Mihai Eminescu
SCRISOAREA I
SCRISOAREA II
SCRISOAREA III
SCRISOAREA IV
SCRISOAREA V
SONET I
SONET II
SONET III
GLOSSA
Luceafărul
Lacul
La steaua
Ce te legeni?...
Somnoroase păsărele...
La mormântul lui Aron Pumnul
La mijloc de codru...
Revedere
O, rămâi
Mai am un singur dor
Odă (în metru antic)
Împărat și proletar
Înger și demon
George Cosbuc
Iarna pe uliță
Mama
Noi vrem pământ!
Moartea lui Fulger
George Bacovia
Plumb
Nervi de toamnă
Crize
Lacustra
Noapte de oraș
Revelion
Cuptor
Psalm
Decor
În parc
Amurg
Amurg violet
Decembre
Estetic urban
Ecou de serenadă
Tablou de iarnă
Rar
Noapte
Nevroză
Tudor Arghezi
Zdreanță
Tâlharul pedepsit
Flori de mucigai
De-abia plecaseși
Cina
Stupul lor
Mama


de George Cosbuc


În vaduri ape repezi curg
Și vuiet dau în cale,
Iar plopi în umedul amurg
Doinesc eterna jale.
Pe malul apei se-mpletesc
Cărări ce duc la moară -
Acolo, mamă, te zăresc
Pe tine-ntr-o căscioară.

Tu torci. Pe vatra veche ard,
Pocnind din vreme-n vreme,
Trei vreascuri rupte dintr-un gard.
Iar flacăra lor geme:
Clipește-abia din când în când
Cu stingerea-n bătaie,
Lumini cu umbre-amestecând
Prin colțuri de odaie.

Cu tine două fete stau
Și torc în rând cu tine;
Sunt încă mici și tată n-au
Și George nu mai vine.
Un basm cu pajuri și cu zmei
Începe-acum o fată,
Tu taci ș-asculți povestea ei
Și stai îngândurată.

Și firul tău se rupe des,
Căci gânduri te frământă.
Spui șoapte fără de-nțeles,
Și ochii tăi stau țântă.
Scapi fusul jos; nimic nu zici
Când fusul se desfiră...
Te uiți la el și nu-l ridici,
Și fetele se miră.

...O, nu! Nu-i drept să te-ndoiești!
La geam tu sari deodată,
Prin noapte-afară lung privești -
- "Ce vezi?î întreab-o fată.
- "Nimic... Mi s-a părut așa!
Și jalea te răpune,
Și fiecare vorbă-a ta
E plâns de-ngropăciune.

Într-un târziu, neridicând
De jos a ta privire:
- "Eu simt că voi muri-n curând,
Că nu-mi mai sunt în fire...
Mai știu și eu la ce gândeam?
Aveți și voi un frate...
Mi s-a părut c-aud la geam
Cu degetul cum bate.

Dar n-a fost el!... Să-l văd venind,
Aș mai trăi o viață.
E dus, și voi muri dorind
Să-l văd o dată-n față.
Așa vrea poate Dumnezeu,
Așa mi-e datul sorții,
Să n-am eu pe băiatul meu
La cap, în ceasul morții!

Afară-i vânt și e-nnorat,
Și noaptea e târzie;
Copilele ți s-au culcat -
Tu, inimă pustie,
Stai tot la vatră-ncet plângând:
E dus și nu mai vine!
Ș-adormi târziu cu mine-n gând
Ca să visezi de mine!






eXTReMe Tracker
© 1999 - 2018 (site) © 2008 - 2018 (pagina) Dan Mihaiu, Europa, Romania
Despre statisticile site-ului   Despre site   Copyright   Statistici   Privacy Policy   Site principal